fug.

fug cat pot, m`opresc si privesc luna. cand nu mai pot o iau din nou la fuga. si fug incotro apuc si m`opresc acolo unde nu rasare soarele, decat ea. cea mai frumoasa dintre stele, astrii. Luna!

De unde`mi cer sfarsitul?

Din mana cui sa stiu sa cer durerea?

Si cine`mi poate inima sfasia?

De unde`mi cer sfarsitul,

Cand tot in jur e viata?

Cand tot in jur se prabuseste,

De ce incerci sa ma zidesti?

De ce nu`mi furi un zambet?

Ma lasa fara cantec,

Si sufletul din piept.

Imi canta durerea in doruri,

Zdrobeste`ma`n valuri,

Si val dupa val, alinare sa`mi fie,

Alinarea sa`mi fie durerea.

Nu`mi cere un zambet,

Nici surasul sa`ti dau,

Priveste la Luna,

Sa`ti fie iubire...

Si Luna`ti zambeste tristetea,

Si`ti spune cu lacrimi pe raze,

E trist si sunt trista si eu,

Din raze,in lacrimi,

Si plou pe pamant cu durere...

cuvinte

zdrobeste`mi fiinta ranita de dor,

te las sa`mi sfasii sufletu`n mii de bucati,

imi arde cu dor dupa dor fiinta,

ma usca incet cum se usca pamantul,

de seceta verii, si ploaia`ntarzie`aparea.

mi`e dor de iubire, asa mi`e de dor,

te caut in luna si`n stele,

te caut pe`aripi de iubire eterna,

te caut ca mai demult printre razele lunii,

cum coborai tu, sfanta, la mine,

te caut si azi si nu te gasesc...

in noaptea adanca ma uit catre cer,

un dor cheama alt dor, si`i fara hotar,

marea de doruri cumplita,

cumplit te doresc, te astept c`altadata,

cumplit mai suspin printre lacrimi amare.

nu esti nici in raze, nici in stele,

nici luna nu`mi surade azi,

nici norii nu picura dragostea`ti sfanta,

nici marea nu mi te mai da inapoi,

da` sfasie`mi sufletu`n mii de bucati

si lasa`mi amarul in mine,

zdrobeste de tot umila fiinta,

sa`mi bata in barca val dupa val,

nu pune hotarele marii.

o lasa sa`mi stinga orisice dor,

doruri aprinse, de tine.

vreme trece, vreme vine

Credeam ca trece vremea,

Ca trece timpu,

Credeam ca pica frunza,

Si cad fulgii de nea.

Credeam ca trece vremea, dar eu treceam.

Trecea incet copilaria,

Trecea, treceam si eu incet

Trecuse tineretea,

Incet trecea si nu stiam,

Treceam si eu.

Azi stau mi'aduc aminte de copilarie

Mi'aduc aminte de bunici,

De verisori cum ne jucam afara,

De prieteni, i'am avut acuma nu'i mai am.

Tinerete, flori albastre,

Dorul marilor iubiri,

Dorul prietenilor dragi,

Toti se duc, se duc cu vremea,

Si toti se trec, trecem si noi.

Trece anul nou din nou

El doar ne poarta ce'am facut,

Dureri tristeti si fapte,

Noi am trecut, el sta in loc.

Doar noi treceam...

reason for my new post.

Mireasma florilor divine,

ce infloresc gradina mea,

Surasul razelor de soare

Ce'nsenina privirea ta

Parfumul florilor de tei...

Iar seara'n asfintit

In jocul ultimelor raze

Eu te priveam cum straluceai

Si chipul tau de inger

Privirea'mi linistea.

Aveai in taina vorbelor o pace

Si in priviri purtai divinul

In chipu'ti oglindeai seninul

Cum numai marea, luna oglindea.

Si te'am privit clipe si zile,

Si ochii nu mi'i saturam,

Erai un inger pe pamant,

Ce'n suflet dragostea purta,

'n priviri cerul senin,

In paru'ti moale auriu

Carlionti ascundeai

Si vocea ta,cantarea

Ce'n suflet pacea aducea.

Azi te privesc cu drag

Si parca tot mai mult

Inima'mi topeste'n rauri,

Valuri ce dau peste maluri

surasurilor iubirii sfinte.

Si tu ma privesti printre ramuri,

Ma petreci cu privirea incet

Ma iei de mana si'apoi

Ne pierdem in zare.

Printre picuri ne pierdem

Ne'naltam pan'la stele.

Ne prefacem in ganduri

Si'un gand ne prefacem

Din doi ,unul.

Si unul ramanem pe veci.

Amara

Imi bate`ncet la usa, incet, ca si cum n`are vrea sa ma deranjeze si totusi, ar vrea sa ii deschid... trag plapuma de pe mine, sar din pat si ma duc sa vad cine`mi bate usa la ora asta. Deschid..

"Buna" spune ea. "Buna!?" ma uit atent, speriat, masurand`o din cap pana in picioare. "aaaaa, intra !"

Tacuta, intra inauntru si se aseaza pe canapea, se uita mirata de jur imprejurul camerei si incearca sa escaladeze cu privirea muntele de haine din camera cealalta. "ce dezordine, imi zic." Ma pun jos si o privesc in liniste, fara sa`i spun o vorba. Ma uit pierdut la fetisoara ei de ingeras, in care se perinda doi ochisori mari caprui, parul i se lasa peste umeri nearanjat, iar in obrajori era rosie. Buzele erau crapate, si totusi... Era atat de frumoasa, dar, cine esti?

Nu`ntelegeam ce cauta la mine in casa. Nu`ntelegeam ce vrea, statea cuminte pe canapea, si ma privea undeva pierduta in timp, in vise marunte... Ofta adanc de cateva ori. Simteam ca`n sufletul ei era trista, desi schita un zambet murdar pe fata ei de ingeras, dragalasa. Ma asez langa ea si`o strang in brate, isi lasa capsorul pe umarul meu, si`mi umple camasa de lacrimi. "De ce plangi copilo? De ce plangi?"

"Ma doare...Sufletul meu, ma doare, mi se frange inima`n bucati, marunte marunte, nu ma lasa, strange`ma tare in brate!" "de ce? spune`mi, de ce?"

"mai bine nu, imi spune, mai bine nu!" ma atinge cu manutza ei fina pe fata, "daca ai stii tuh, chip de lut, daca ai stii cata tristete, daca ai sti cata suferinta..." n`o`ntelegeam, dar stiam, o simteam, si ma cuprindea un dor pe care nu l`am mai simtit de mult.

"tine`ma langa tine, nu ma lasa, strange`ma tare, lasa`ma sa plang langa tine, sa zambim apoi, sa rasarim stele pe cer, si sa le dam nume."

eram complet derutat. dar ea, era un inger, se uita ca si cum ar sti ce vreau sa ii spun, desi nu stiam, ca si cum stia ca eu eram acolo pentru ea, desi eram departe, si totusi eram atat de aproape.

am stat asa, sa`i inteleg tristetea ce`i cuprindea fiinta, am privit`o intristat, pentru ca nu stiam ce sa fac. Am tinut`o in brate, asta vroia la urma urmei. Apoi intr`un final, a adormit, era asa frumoasa cand visa cu ochii inchisi ca si cand visa cu ochii deschisi. Ii disparuse expresia durerii de pe fata pentru o clipa, se intinse pe canapea apoi se ghemui si adormi mai adanc...

Era un inger, mica si firava, cu ochi caprui, si cu toate durerea din suflet, simteam atata bunatate in inima ei, atata dragoste.

"sa nu pleci, imi sopti in somn, te rog, sa nu pleci" "nu am sa plec, acum, odihneste`te! "

A adormit la loc asa cum era mai inainte, mai frumoasa, mai si mai...

The worse fight, the worse nightmare… the worse battlefield.

Have you ever thought about the worse battlefield? The battles that struggles you, that puts you down, that makes you clash down? I think about it every day, first I thought is the fight with that sweet best friend that has just betrayed me, it`s not. You`ll say, it`s the fight with your parents, or your girlfriend, or anyone else who`s disappointed you.

These aren`t reasons, these aren`t fights, these are just things that make your battlefield look like it`s been the third world war, but this aren`t fight. The worse fight, the biggest battlefield on which you have to fight is your mind. That place where fights never end, where fight grow with every single thought, with every single word that keeps coming through your mind. This is where you have to stand up, the place where you have to change things, and set them straight and accurate. This is the battlefield you carry wherever you go, out with friends, dating, church, and every single place. It`s an unfinished field of fights. It will end when u will “rest in peace”. As it starts as soon as you can think and act on your own initiative, it won`t end unless your brain stops working.

It`s strange that I started this topic, but I keep fighting on this battlefield for years, and I just figured out that this costs me in my real life, in my relationships, in my relationship with God. Every thought make it slave obeying Jesus Christ. As I don`t have peace in my soul, and rest in my mind, order in my thoughts, I decided to show you how to win this battle. It won`t be easy, and it will come back every single day.

It`s like breathing oxygen, drinking water, eating, it`s like it comes from itself, but you can win! Make your thoughts slaves obeying The Lord. Only He can help us. We die slowly everyday, slowly and sure. And soon we`ll look like walking wrecks. Living deads, walking, with mind flying far away, unable to talk as we used to, unable to face reality, to face real world, we`ll keep leaving like dreamers fighting on our “worse battlefield”.

Every fight starts in the worse battlefield the humanity can face, our minds. Face it!

e iarna...

e iarna de tot peste ulita mea,

si ninge cu flori de zapada,

e cerul tot un gri`ntunecat,

si zapada e`atata de alba.

se`asterne covor de omat,

se`asterne pe dealuri,

campii si in varfuri de munti,

peste case din ceruri stelutzele cad,

intr`un joc ce nesfarsit pare,

acoperind tot satul cu imaginea iernii..

pe horn se ridica la cer nori de fum,

biruind printre fulgi ca de cristal,

se inalta la cer, si dispar in vazduh,

dispar printre stelele albe.

m`apropii de geam,

sa`i zaresc infinitul as vrea,

nesfarsitul de stele ce cad pe pamant,

e`atata de alba iarna,

e`atata de sumbr`uneori,

pe geam se astern trei stelute

si`ncet incep sa cante colinzi.

e iarna iar, si`i iar craciun.

de maine incepe sa fuga iar sania,

pe dealuri copii zbughesc prin zapada,

pe uliti raman doar omuletii rotunzi,

cu`atat maiestrie "ziditi" de copii,

cu nasuri de morcov si nasturi de carbuni,

prevestesc iarasi iarna,

si mi`aduc aminte din nou,

de vremea copilariei mele...

e iarna iar,

si iar cad fulgii,

si`s iar impodobiti copacii,

e iarna iar si totu`i alb

e alb si gri, si totu`i iarna..

ce folos?

ma pierd printre stele de`argint,

pribegind pe taramul de vise,

m`avant cu un dor mai aprins,

mai aprins ca si ieri , mai jalnic ca maine,

infrunt o speranta desarta uitata de mult.

speranta esti tuh,

si azi in rasarit te`am vazut printre nori,

ti`am simtit mangaierea,

o lacrim`amara`ti curgea.

am vrut sa te iau iar de mana,

am vrut sa te plimb printre stele,

sa`ti arat cum ninge pe pamant,

am vrut sa te duc mai departe...

te`ai intors o clipa spre mine,

mi`ai zambit dulce si surd,

mi`ai soptit tot amarul,

toata durerea`n surasul tau bland,

si sufletu`ti arde de dor, de durere,

te sfasi`amintiri ce`au trecut peste tine,

de vremi ce`au trecut ti`e inima arsa.

am vrut sa`ti arat cum e zborul de ingeri,

iubirea cum pierde notiunea de timp,

amarul dispare cand razele`apar,

cum surdul cuvant prinde culoare,

cum totul devine din simplu cuvant,

o sfanta cantare,

din sunete simple`am compus melodii

divine si sfinte cantate la harpa iubirii

ce folos sa`ti vorbesc iar in psalmi?
ce folos sa`ti soptesc cuvinte de dulce?

sa`ti arat ca iubesc un inger?

azi am pornit inapoi pe pamant,

dezamagit ca nici pe pamant nici in stele,

n`am gasit nici`un inger sa`mi mangaie doruri...

iarna...

a`nceput sa cada fulgii,

fulgi, stelute argintii,

si`n fugarul lor suras,

zambete, si bucurii,

saniutza fuge`n graba,

schiurile bat de zor,

ne grabim cu toti afara,

sa vedem ca`i iarna iara...

vine`asa ca dintr`o data,

si se`asterne fara voie,

norii`si scutura stelute,

noi le adunam de jos.

cu lopeti, harnici de zor,

voie buna si mult spor.

noi luptam`mpotriva iernii,

iar ea vine`asa cu dor.

toti copiii o asteapta,

vor sa bata iar pe partii,

saniutza ca sa fuga,

schiurile nu se`opresc,

totu`i voie bun`aicea,

omuleti mai mari mai mici,

cu un nas galbui de morcov,

si carbuni in loc de nasturi,

ca si`atuncea cand eram copiii.

vine iarasi primavara,

noi suntem "batrani" acum,

noi fugim de`aici acolo,

fara sa vedem ca ninge,

ori vedem dar nu zambim,

doar surasul celor mici,

cand mai prind in palma fulgul,

ne aduce`aminte draga,

ca am fost si noi copii.

vai ce draga mi`era iarna,

vai cat asteptam sa ninga,

dar acuma ninge`ntruna,

poa sa ninga si sa ninga....

hai zambiti, e iarasi iarna,

hai zambiti cu asti mai mici...

Imbatranim...Nu uita sa iubesti !

Imbatranim iubito, iubitule,

Iubitii mei, imbatranim !

Noi rasarim incet, pe`aripi de vant,

Purtati cu cald pe razele de soare,

Nastem iubiri de ne`nteles,

Si ne`ntelesi suntem o viata`ntreaga,

Nu ne`ntelegem intre noi,

Si`ncet, iubitii mei, imbatranim !

Am rasarit in razele de soare,

Si`am inflorit in toi de primaveri

Ca mugurii de floare rara,

Apoi gustam iubirea,

Iubirea`ceea ne`nteleasa dintre noi.

Iubirea`ceea cruda si vulgara,

Ce ne aduce`n prag o primavara,

O primavara rara, uitata de mult de altii...

Si`apoi, uitam si noi ! Imbatranim.

Noi rasarim, ne nastem din iubire,

Inmugurim, si din priviri ne stim,

Si ne cunoastem ca de cand eram copii,

Traim in dragoste, iubire,

Si`ncet, iubitii mei imbatranim!

Si`i cruda batranetea, si tot la fel de dulce,

C`apuci sa`i gusti singuratatea,

Doar daca tineretea, nu`ti fura viata,

Doar daca sti sa gusti iubiri de ne`nteles cand esti copil.

Si stii s`alergi spre rasarit pe valuri,

Sa`neci in mare luna cand esti langa EA,

Si sa ascunzi o stea`n privirea EI!

Hai sa iubim!

Sa ne iubim ca si Tezeu si Ariadna,

Sa ne iubim, cu`atat ramanem

Atat, nimic mai mult,

Atat ramane cand imbatranim...

Hai sa iubim,

Pana cand negrul nor,

Acela dor ce`aduce nemurirea,

Nu ne ajunge di`napoi.

Nu ne impiedica pe drum,

Si nu ne ia apoi...

Hai sa iubim pana nu`mbatranim!

Iubitii mei, oricum imbatranim!

oh, clipa dulce...

e`asa de dulce prima clipa
si`asa de repede te impresoara
e`asa de dulce iar si iar,
si`ai sa`i cedezi,
pana`ntr`o vreme, cand ai sa spui
e ultima povara.

iti frangi`n inima pacatul,
si sufletu` ti se inegreste tot mai tare
te frangi mahnit in clipa asta trecatoare,
si`ai sa`ti adormi in clipe constiinta,
ai s`o sufoci fara sa stii,
fara sa vrei adormi si tu.

si intr`o zi privind uimit la stele,
te`ntrebi, o, Doamne, tu le`ai creat si pe ele?
chiar Tu, ai scris iubirea intre ele?
Cuvantul Tau le`a dat viata,
Speranta tu ai pus`o`n a lor raze?
Si`n praful lor de stele, ai pus o mangaiere?

Nu`i greu sa scapi viata printre degete,
Nu`i greu sa uiti tot ce`i mai sfant in lume,
e`usor asa, ca ploaia care cade din inalt,
e mai usor ca roua, pacatul te`nfasoara.
si te aduce iar in vale. in valea de oase uscate.

si`ai sa privesti acol mirat,
si tu nu stii, ca esti chiar printre ele,
dar Doamne, si eu sunt ca si ele?
esti, da! esti fara vlaga,
prin vine`ti curge vantul disperarii.

De cand? De cand sunt Doamne`aici?
si stai o clipa fara s`astepti raspuns.
si cugeti iar la stele, dar voi, voi nu mi`ati spus nimic,
ah, vai, de ce sunt iar aici? mai ieri eram in culme.

si tu nu stii copil pribeag,
c`am dat la moarte Fiu de Imparat,
c`a suferit osanda`ti pe Calvar,
batjocura si chinul tau!
si azi te`neci in clipe de placere trecatoare,
si azi te`nchini la bucurii de`o clipa,
asa de mult, asa de tare.

de vrei sa vii, apuca`Ma de mana,
si`o sa privim intreaga Mea creatie,
Am sa`ti arat geneza lucrurilor trecatoare,
cum te`Am creat acolo in Eden,
si`ai sa`ntelegi, iubirea ce ti`o port.

nu sta o clipa! regreta`ti tot trecutul,
sa`ti para rau de fiecare firicel de timp pierdut,
ca roua treci, la rasaritul Soarelui etern,
esti ca nisipul in clepsidra,
azi esti aici si maine esti trecut.
maine esti nici macar o umbra.

Dar vino, intoarce`te, pana nu`i prea tarziu,
mai e putin, si se va auzi un glas de trambita.
mai e putin, si ce vei zice`atuncea?