Adu`ti aminte

Azi mi`am adus aminte ca exist. Uneori uit lucrul asta. O stare de visare ma cuprinde si ma face sa uit ca traiesc, ca exist si ca simt. Dar cand apasa ceva, imi aduc aminte. Traiesc!
Ma trezesc din visul meu, imi adun gandurile si sentimentele si le asez pe`o foaie. Le studiez atent si imi dau seama ca lipsesc. Unde le`ai ascuns? Doar tu stii. Le`ai luat cu tine? Cand am sa te`ntalnesc am sa te intreb. As fi vrut sa fi fost aici cand ai plecat. Sa putem sta de vorba. Poate n`as fi incercat sa te opresc, tu sti cel mai bine ce ai de facut. Dar ti`as fi dat motive sa mai stai un pic. Sa mai stam un pic. Sa`mi spui ce simti, ce doare, ce apasa, ce te face sa zambesti, ce te face sa iubesti.
Dar ai plecat. Imi pare rau. Adu`ti aminte ca existam ori de cate ori te gandesti la mine. Adu`ti aminte...

Te`am astepat de`atatea ori
In miez de zi si`n miez de noapte
Sa vi sa`mi spui ce doar tu stii
Te`am asteptat fara raspuns.
Am stat sa vi sa imi aduci `napoi
Inima si durerile
Sa`mi dai ce tu numai ai luat
Inima si iubirile.
Dar tu, nu ai venit
Iar eu te`am asteptat.
Apoi cand am aflat
Erai departe,
Iar eu te asteptam in prag.
Adu`ti aminte ...

Romaniei...

Ah, de`ar mai trai Eminescul!
De`ar mai trai Eminescu poetul
Sa`si mai scrie el dorul de tara
Sa`i ureze de bine el patriei,
Sa ne judece`Eminescu.
O patrie ce`i pulbere, farama,
Ce`o vedea unita`n fratie
Ca stelele noptii, ca zorii de ziua,
Unde`i a noastra Romanie?
Unita si tare? Cu bratele nervoase,
Cu arma de tarie?





Ah, tu, dulce Romanie!
Priveste`ti trecutul maret si puternic
Ca tine nu`i alta!
Trecut`au prin tine popoare,
Si vrut`au slava sa`ti ieie
Dar tu`ai biruit, biruinta ta mare.

Dar astazi se manca`ntre ei cainii
Si vreau slava ta in tarana
O slava ce n`au reusit toti strainii
Ei vor sa arunce cu tine`n tarana!
Se bat pentru scaune cainii
Isi intind unii altora curse
Se fac de rusine`n pamantu`europei
Ne fac de rusine azi, cainii!
Ce`au ajuns sa conduca o tara
O tara castigata cu glorie,
Castigata cu lupte si sange
La Rovine,  Posada,
Selimbar si Calugareni.

Ah, tu dulce Romanie!
Dulce Dacie, popor iubit,
Cum luptat`au pentru tine
Voievozi si domnitori,
Cum luptat`au sa uneasca
Transilvania, Moldova si cu Tara Romaneasca
Secole te`au despartit,
Otomani te`au rarit
Insa tu, cu domnitorii`ti
Mircea nostru Cel Batran,
Vlad cel Tepes
Si Stefan Cel Mare,
Ah, Viteazule Mihai.
Ce`au luptat invinsi de sabie,
Si tradati, si`nfranti pe campuri
Campurile batalie
Au varsat mult sange`n lupta
Ca sa vad`a noastra tara

Cum se spulbera, se frange,
De niste`otomani romani
Care sfasie si taie,
Care rup si sfarma
Pentru`n ciob de linte?

Vindeti tot! Caini nebunatici
Rupeti, sfaramati, sfasiati
Tara asta ar`istorie,
Tara asta are glorie,
Insa voi o dati de`oparte
Voi ce nu vedeti esenta
Voi ce nu vedeti istoria!
Tara asta intre toate, are gloria!
Iara voi, un val in stanca
Asta veti ramane, nebunatici!
Ce lasati in urma voastra?
Altii au lasat istorie, au lasat o batalie
Au lasat lupta`mpotriva
Jugului otomanesc!
Insa voi, distrugeti totul, nu in secole
Ci`n ani!

Despartirea

Imi aduc aminte parca era ieri. Mi'ai luat fata in palmele tale mici, ca pentru ultima data, m'ai privit in ochi desi absent cum eram imi aduc aminte vorbele tale. Dulci, stinse'ntrun ropot de lacrimi si'ascunse'n suspine. "Tu sa mergi mai departe, atat cat te duce viata, sa nu te'opresti aici! M'auzi? Sa nu te'opresti aici! Sa mergi, pe drumul pe care te duce viata, pana cand ne vom intalni din nou. Stie ea cat trebuie sa mergi. Sa nu dai 'napoi! Da? Niciodata." Stiu ca tu nu asteptai nici un raspuns, pentru ca mi'era greu si sa te privesc, dar sa'ti mai si raspund. Era deja prea mult ce'ai putea astepta de la mine.

Am incercat sa imi ridic privirea sa'mi citesti durerile si suspinele ce ma framantau dar n'am reusit. N'am mai putut sa pun si povara durerilor mele pe umerii tai.

Am reusit sa ma ridic si sa ma asez langa tine, sa te iau in brate si'apai am ramas asa pana la despartirea ce'am avut'o. Grea despartirea. Asa'i?

N'ai mai raspuns, desi nici nu ma asteptam. Stiam ca are sa ramana fara raspuns intrebarea mea. Pana cand? Pana cand ai spus tu ca ne vom vedea din nou. Cand are sa fie, nu stiu. Astept sa vi sa bati la usa mea, sa te deschid si sa te iau din nou in brate, sa stau sa te'ascult ore'n sir cum imi povestesti tot felul. Eram ca un copil cand imi vorbeai si povestile tale ma copleseau, ma transformau si ma duceau in alta lume. Una aparte. Una pe care doar visam sa o am, dar cu tine era tot mai aproape. Pana in acea clipa.

Dupa clipa aceea totul s'a ruinat. S'a dus.

La revedere!
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Viata

Sa nu uiti ca'n clipe grele
Cand e ceru'ntunecat,
Norii negri'apasa'n suflet
O durere ce te sfasie
Raze palide de soare,
Se strecoara'ncet pe picurii de ploaie
Tunete si fulgere
Crunte vijelii,
Toate's trecatoare, toate
Unul singur le'a invins.
Tu sa sti sa'L chemi cand seara
Se pravale pe campii
Tu sa'L strigi cand cerul plange
dulcele lui simfonii
Si te amaraste'n suflet
Cu dureri si incercari.
Sa'ti scuturi povara grea,
Sa o lasi la Golgota.
Sa Il chemi cand barca vietii
Ti'e batuta de furtuna,
Si'ai sa vezi pe Domnul Isus
Care vine'ncet pe valuri
Insusi El te ia de mana
Te ridica dintre valuri
Si'n credinta te'ntareste
Iar apoi in barca vietii
Sa Il chemi degrab pe Domnul
Ai sa vezi cum vantul, vijelia
Furtuna si valul
Cat o fi el de napraznic
Totul e din Dumnezeu
Totul Lui i se supune
Si atunci cand El vorbeste
Parca in surdini ascunse, totul,
Totul se opreste.
Atunci cand Domnul porunceste!
Sa nu uiti, ca peste veacuri
Unul singur a ramas
El opreste si furtuna cu'al Sau glas,
El ridica, el coboara,
El da viata pe pamant,
Si de'aicea cand o ia
El o duce'n Cerul Sfant.
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Jurnal de bord

Azi trebuia sa fie cea mai fericita zi din viata mea de cand m`o nascut mama mea pe pamant. Si nu stiu daca ii. Abia o inceput. Nici nu ma intereseaza daca o sa fie, o sa treaca. Dar o sa savurez fiecare moment.

Azi se'mplinesc 23.

Douazeci si trei de ani de cand am simtit atingerea cruda a vietii. De cand am respirat aerul proaspat al nedreptatii vietii si'al urii care curge in om. Da, s'au scurs incet aproape opt mii patru sute de zile, mai mult sau mai putin, nu ca ar avea importanta.

As fi in stare sa compun oricarui om o poezie pentru ziua lui, insa mie nu sunt in stare sa'mi scriu macar un vers. Am incercat sa'mi fac autoportret insa cuvintele de lauda parca's prea multe. Si celelalte nu le mai gasesc. Desi mi'am dat seama ca egoismul de'a folosi doar cuvinte de lauda mi'ar ucide stima de sine, am incetat a ma gandi la autoportretul care aveam sa mi'l fac.

Viata asta n'o pot numi frumoasa, sub nici un chip. Poti numi clipele scurte de fericire frumoase, pot chipul ei pictat in amintirea mea sa'l numesc chiar divin. Pot sa spun despre un om ca e dragutz, si felul in care se comporta poate fi frumos. Insa sa pot spune despre viata aceasta ca e frumoasa, mi'ar trebui multe motive. Toate frumoase, bune, succedate unul de celalalt.

Viata nu'i frumoasa. Dar o iubesc. O s'o iubesc pana in ultima clipa. Am iubit'o 23 de ani, uneori am blestemat'o, dar tot am iubit'o. Pentru ca viata e din Dumnezeu. Viata din mine, suflarea, insa ceea ce traim...
23 de ani am trait'o. Dar oricat as iubi'o de mult, la un momentdat as vrea sa se termine. Scurt si fara resentimente, sa ma lase in pace. Sa pot trece pragul dincolo. Si nu oricum.
Atingerea ei cruda inca o simt ca o raceala pe sirea spinarii, suflul ei in ceafa, si bataia aripilor ei ma umbreste de departe. Viata. Ah, viata...

Te'ai ascuns in trupul meu atata vreme, si azi, ca in fiecare an e timpul sa'ti spun "La multi ani!". Dar nu ti'o spun din placere, ci din obisnuinta si obligatie. Mai am cateva planuri aici pe pamant. Putine, si vreau sa nu fie "la multi ani" pana le implinesc. Sa'mi inchei socotelile cu tine cat mai curand posibil.

Viata, sper ca pana anul viitor cand trebuie sa'ti urez din nou, daca ne mai intalnim, sa nu mai ma dau de tine asa tare ca pana azi. La revedere viata. Pe anul viitor!
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Dumnezeu stie!

Dumnezeu stie. El sta undeva la capatul vietii tale, si priveste cum se desfasoara un ghem de ata invizibil. Viata ta. El sta si priveste, si stie. Stie dinainte sa te nasti. Dar asteapta sa vada daca tu, iti schimbi deciziile. Daca tu mananci din fruct sau nu, daca il asculti sau nu. Si`atunci cand mananci din fruct, tu ramai gol, si El te imbraca. Tu te murdaresti, si El te curata. Tu`i manjesti bunatatea cu poftele tale, si te terfelesti in pacat, si El te iarta. Da, Dumnezeu te iarta!

Din inaltul cerului priveste El, maretul Creator, cum omenirea, ca un musuroi isi desfasoara activitatea, si`si plimba degetele pe pamant unde vrea sa indrepte ceva. Si omenirea, nu ia seama. Si sufla greu, a durere acolo unde vrea sa alunge rau, mult rau, dar iarasi, omenirea nu vede. Si Dumnezeu, coboara pe pamant si se plimba printre oameni si`i vede, si`i intelege, si vrea sa`i ajute, si intinde mana Lui, si omul nu vrea sa accepte ajutorul Lui. 

Ciudata creatura ai mai facut Doamne ! Tu stii. Complexitatea lucrurilor care ne inconjoara, maretia lucrurilor create de om, intelepciunea omeneasca, sentimentele si tot ce ne inconjoara, ma uimesc. Raman uimit deseori. Dar Dumnezeu stie !

Stie Dumnezeu ca sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape! Tu sti? Tu nu stii ca esti preocupat cu alte lucruri. 

Ai uitat!

Cuvant dupa cuvant astern pe foaia alba,

Punct dupa punct se scurg incet din pasta

Facand sa par un fel de maistru

Un maistru uitat de lumea moderna.

Printre multele grijuri, fericiri de o clipa

Printre multe minciuni si`adevaruri scrantite

Azi nu mai e timp sa ne jucam cu cuvinte frumoase.

Totul imi pare atata de gri, atat de stingher. Lumea ucide cu fapta, orice vorba frumoasa, sufocand`o pana cand se pierde printre grijuri si dureri. Dureri provocate de noi insine. Dureri provocate de gandul "pun mana, si ce ca ma ard?" sau "poate nu ma ard". Dureri care dor atata de tare ca sfasie inima, frange gandurile si imprastie fericirea pe distante de milioane de cuvinte. Omule, nu mai sti sa iubesti in cuvinte. Te`ai lasat coplesit de frustrare, durere si lacrimi de moarte.
Esti departe, tot mai departe de cuvantul "perfect" si te`apropii cu pasi repezi spre "tarana". Si totusi, mergi agale pe cararea ta, atragand priviri multe, si lasand in urma ta frustrari. Ai uitat ca oamenii au sentimente, si uneori ai impresia ca singurul care simte esti tu. Ai uitat ca oamenii mai stiu sa iubeasca, si uneori ai impresia ca singurul care stie sa mai iubeasca, esti tu. Ai uitat? Ca odata copilaria ti`a suras si tie si ti`a lasat amintiri frumoase? Ca iubirea te`a cuprins si pe tine si ca dragostea nu te`a uitat? Dar tu... ai uitat.

Amara

Asa usor se clatin'omenirea?
Asa, asa usor se clatin'omenirea!
Picioru asa usor se'abate
Iar inima incet se umple
De'amaraciuni, dureri
Si'n chinuri groaznice se zbate.
Asa usor, o doamne?
Asa usor copile.
Usor, precum adie vantul
Precum se scutura o floare.
Cum bate vantu'n barca
Se clatina pe valuri,
Asa usor adie a furtuna
Si picuri mari, greoi vin de departe.
Cu norii gri, furtuna'n graba vine.
Dar El? e'aici, a adormit in barca.
L'ai adormit in barca frate!
Furtuna vine cu furie,
Si valuri vin in vijelie.
Iar eu, incerc ca sa privesc departe
Dincolo de nori, dincolo de furtuna,
Si printre picurii ce pica
Incerc sa Il zaresc cum vine peste valuri.
Dar nu e.
Nu e lumina, nu'i soare.
Nu'i pic de har, nici bucurie
E totu'un gri amar
Si totu'i lacomie.
Nu'i har, nu'i bucurie...
Si'as sta sa'mi bata'n tampla cerul
Cu coatele pe'o margine a lumii
Si sa privesc cum trece viata
Dar nu pot,
Astazi mai mult ca niciodata, nu pot!
Azi iar nu pot.
As vrea sa te privesc cum treci viata
Doar sa te vad, sa nu te'ating caci esti amara.
As sta sa mor de dorul tau, far sa te'ating si sa te vreau vreodata.
Dar imi esti blestemat'aicea jos
Ca sa te duc pan'la mormant
Si sa te'ngrop in lutul galben.
Am sa te port, viata, am sa te port!
Am sa te iau cu mine peste tot.
Pan'la mormant, ca draga mai imi esti
Pana la lacrimi mi'esti de draga.

Redeem

Sa`nvii un suflet muribund, si sa`l aduci din nou in slava...

Nu`i oare greu ca sa ridici de jos din tina 

Un om cazut si sa`i pansezi o rana? 

Nu`i oare greu sa te ridici

Si sa`I dai Slava?

Nu`i greu deloc cand stii ca este Unul.

Nu`i greu, privirea Lui te`ndeamna

Si vocea lui plina de pace. 

Nu`i greu sa te ridice harul

Ce n`a lasat si pentru tin Calvarul,

Ce nu s`a dat batut pana la ultima suflare

Si`a biruit cu forta`i iubitoare!

E greu sa stai in tanguieli

Cu constiinta ne`mpacata.

E greu sa te indepartezi de El

Si sa`i ineci iubirea Sa de Tata.

E greu? Ah, greu e fiule.

Ah, greu sa stii ca`n ceruri ai un Tata

Iar tu aicea jos, cu haina esti patata.

Dar azi... 

Te`ndeamna ca si alta data

Nu lepada credint`adevarata!

Nu te vreau!

Nu te vreau! "Iubire" nu te vreau.

Tu ESTI! Dar parca esti o taina ascunsa in durere.

Si cine`ndrazneste sa te`atinga? 

Cine`ndrazneste sa iti duca dorul?

Cine`n lume doru`ti duce,

Nebunia ta s`o`ncerce?

Tu esti o durere care`ntrece

Doruri, nebunii, cuvinte!

Tu esti o placere`a nebuniei 

Ce intrece orice cunostinta omeneasca,

Care smulge inime din piept.

Care sfasie orice suflet

Cu`o durere arzatoare

Care macina pe dinauntru.

Te cant`acorduri milioane,

Iubire, te cinstesc si versuri fara numar

Te`adora sentimente nemaicunoscute.

Iubire, tu esti un fel dulce`amarui

Un fel de doua feluri de durere si placere

Ce`ntrece limite si graniti in tacere. 

Tu esti hotarul necunoscutelor placeri

Ce`ascunde durerea`i in multele chipuri. 

Iubire tu framanti in suflet sentimente

Care`s nascute deasupra de nori

Care le cerne`n ploaie vantul

Si`apoi presara cu ele pamantul.

Iubire, tu nu stii!

Tu nu stii iubire ce`nseamna cuvantul

Tu nu stii !

Efemer

Iti place, nu? Surasul ei ascuns in palma ta,
Iti place, privirea ei pierduta'n coltul buzelor
Si vocea ei ascunsa in tacerea ta.
Asa, incet se'apropie de tine, si te cuprinde,
Cuprinde fiinta'ti cu iubire.
Iubire falsa, iubire de granit,
Iubiri ascunse si mistere,
Ce tu, n'ai sa'ntelegi in veci!
Iti place? Surasul tau ascuns in inima'mi de piatra?
Privirea ta ce bantuie fiinta mea?
Si vocea ce'mi rasuna ca un vajait de vant...?
Te'ntreb, ce ti'am gresit femeie?
Ce dor te bantuie de te razbuni asa?
De ce, tu suflet efemer nu vrei sa parasesti inima mea?
N'ajunge azi necazul meu?
N'ajunge ca's doar om, nu sunt un zeu?
Crezi ca n'ajung fiintei mele
Durerile ce ma dobor mereu?
Sa nu darami altarul fiintei mele,
Sa nu rastorni altar ce am zidit,
Sa lasi asa cum ai gasit.
Chiar daca'i frant in nestiinta, o inima cu'n dor cumplit,
Chiar de'ai tarat noroiul, si ai brazdat tot cerul
Cu sentimente culese de la mine,
Si'ai innorat sub soare cu lacrimile'mi de sub gene.
Femeie, ce'ai curatit in sufletu'mi de sentimente,
De bucurie, zambete si pace,
Ce'ai alungat iubirea cu'n suras viclean,
Adu'ti aminte ca's muritor si doare,
Adu'ti aminte ca sunt om.
Nu vreau sa pleci, dar nici sa stai,
Nu vreau sa'ti vad privirea,
Dar fara ea nu's eu,
Te rog, ramai si pleaca!
Te rog sa pierzi iubirea,
Te rog sa nu'i dai drumul,
Sa'mi umpli'n suflet amaraciuni si pace!
Te rog, tu chip de inger
Esti inger si esti demon.