Imi bate`ncet la usa, incet, ca si cum n`are vrea sa ma deranjeze si totusi, ar vrea sa ii deschid... trag plapuma de pe mine, sar din pat si ma duc sa vad cine`mi bate usa la ora asta. Deschid..
"Buna" spune ea. "Buna!?" ma uit atent, speriat, masurand`o din cap pana in picioare. "aaaaa, intra !"
Tacuta, intra inauntru si se aseaza pe canapea, se uita mirata de jur imprejurul camerei si incearca sa escaladeze cu privirea muntele de haine din camera cealalta. "ce dezordine, imi zic." Ma pun jos si o privesc in liniste, fara sa`i spun o vorba. Ma uit pierdut la fetisoara ei de ingeras, in care se perinda doi ochisori mari caprui, parul i se lasa peste umeri nearanjat, iar in obrajori era rosie. Buzele erau crapate, si totusi... Era atat de frumoasa, dar, cine esti?
Nu`ntelegeam ce cauta la mine in casa. Nu`ntelegeam ce vrea, statea cuminte pe canapea, si ma privea undeva pierduta in timp, in vise marunte... Ofta adanc de cateva ori. Simteam ca`n sufletul ei era trista, desi schita un zambet murdar pe fata ei de ingeras, dragalasa. Ma asez langa ea si`o strang in brate, isi lasa capsorul pe umarul meu, si`mi umple camasa de lacrimi. "De ce plangi copilo? De ce plangi?"
"Ma doare...Sufletul meu, ma doare, mi se frange inima`n bucati, marunte marunte, nu ma lasa, strange`ma tare in brate!" "de ce? spune`mi, de ce?"
"mai bine nu, imi spune, mai bine nu!" ma atinge cu manutza ei fina pe fata, "daca ai stii tuh, chip de lut, daca ai stii cata tristete, daca ai sti cata suferinta..." n`o`ntelegeam, dar stiam, o simteam, si ma cuprindea un dor pe care nu l`am mai simtit de mult.
"tine`ma langa tine, nu ma lasa, strange`ma tare, lasa`ma sa plang langa tine, sa zambim apoi, sa rasarim stele pe cer, si sa le dam nume."
eram complet derutat. dar ea, era un inger, se uita ca si cum ar sti ce vreau sa ii spun, desi nu stiam, ca si cum stia ca eu eram acolo pentru ea, desi eram departe, si totusi eram atat de aproape.
am stat asa, sa`i inteleg tristetea ce`i cuprindea fiinta, am privit`o intristat, pentru ca nu stiam ce sa fac. Am tinut`o in brate, asta vroia la urma urmei. Apoi intr`un final, a adormit, era asa frumoasa cand visa cu ochii inchisi ca si cand visa cu ochii deschisi. Ii disparuse expresia durerii de pe fata pentru o clipa, se intinse pe canapea apoi se ghemui si adormi mai adanc...
Era un inger, mica si firava, cu ochi caprui, si cu toate durerea din suflet, simteam atata bunatate in inima ei, atata dragoste.
"sa nu pleci, imi sopti in somn, te rog, sa nu pleci" "nu am sa plec, acum, odihneste`te! "
A adormit la loc asa cum era mai inainte, mai frumoasa, mai si mai...
